Turcia

Vezi de asemenea Descrierea tarilor Ghidul calatorului Turcia

CAPITALA: Ankara.

SUPRAFATA: Suprafata Turciei e de 815.000 kmp, impartita pe 2 continente 3% in Europa (Trakia) si 97% in Asia (Anatolia).

POPULATIE: 66 milioane de locuitori, majoritatea traind in: Istanbul, Ankara (capitala tarii), Izmir, Antalya si Bursa.

LIMBA OFICIALA: Turca.

ORA LOCALA: Aceeasi ora cu ora locala a Moldovei.

MONEDA: Lira turceasca.

TEMPERATURI MEDII: In aer in Iunie 25 C, Iulie 28 C, August 29 C, Septembrie 30 C.

APE: Cele mai mari rauri sunt Tigru si Eufrat, cel mai mare lac este Van.

CLIMA: Temperat-continentala in centrul tarii, mediteraneana in zona coastelor Marii Egee si Mediterana.

CIVILIZATII: Hitite, Frigiene, Liciene, Lidiene, Ioniene, Perse, Macedoniene, Romane, Bizantine si Otomane, toate au contribuit la istoria Turciei.

RELIGIE: Musulmana – 6% din populatia musulmana a lumii traieste in Turcia. Sarbatorile religioase se tin dupa calendarul islamic, care este cu 11 zile mai scurt decat cel gregrian si sunt doua la numar: Seker Bairam si Kurban Bairam.

BUCATARIA TURCEASCA E situata pe locul 3 in lume. Cafeaua turceasca vine din Etiopia si a fost introdusa in Istanbul de catre guvernatorul Yemenului in sec. 16. Bautura nationala este Raki, cunoscut si sub numele de “puterea Leului”. Mancare traditionala e kebab, borek, dolma, dulciuri ca baclava, rahat.

Marea majoritate a Turciei este compusa din teritoriul Asiatic al Anatoliei, o mare peninsula muntoasa. Capitala, Ankara, este localizata acolo. Restul Turciei ocupa sud-estul Europei. Aceasta regiune de dealuri fertile este casa orasului Istanbul, cel mai mare oras din Turcia. Turcia Asiatica si Turcia Europeana sunt separate de trei cai maritime de mare importanta strategica: Marea Marmara, Stramtoarea Bosfor si Stramtoarea Dardanele. Impreuna, ele formeaza singura cale pe apa dintre Mare Neagra si Marea Egee.

Oarecum dreptunghiulara ca forma, Turcia ocupa o suprafata usor mai mare decat statul Texas. Ca vecini are Marea Egee si Grecia la vest, Bulgaria la nord-vest, Marea Neagra la nord, Georgia, Armenia si Azerbaidjian la nord-est, Iran la est, Irac, Siria si Marea Mediterana la sud. Tarmul sau este vast si formeaza aproximativ trei sferturi din granita tarii.

Peisajele din Turcia sunt variate, de la campii fertile in nord-vest si sud-est la vai mari cu rauri in vest si munti inalti in est. In interiorul Asiatic, clima fluctueaza dramatic, cu ierni reci si pline de zapada si veri fierbinti si uscate. De-a lungul tarmului Marii Mediterane clima este mai putin dura, cu veri calde si ierni blande.

Locatia geografica unica a Turciei intre Europa si Asia a expus regiunea la diverse influente si a contribuit la evolutia sa istorica si culturala. Intr-adevar, Turcia a servit ca pod pentru mutarile oamenilor intre Asia si Europa de-a lungul istoriei. Turcia a folosit aceste influente diverse pentru a-si dezvolta propria identitate distinctive si o cultura bogat exprimata in arhitectura, arta, muzica si literature. Diversitatea ramane o marca a Turciei contemporane, in medul inconjurator, oameni si cultura. Credintele si practicile traditionale raman raspandite, in special in ariile rurale. Turcia este de asemenea o societate democratica care se modernizeaza rapid. Religia dominanta este cea islamista, si cei mai multi oameni vorbesc turca, limba nationala.

De secole, economia Turciei s-a bazat in principal pe agricultura. Azi, aceasta ramana un sector important al economiei turci si asigura locuri de munca pentru aproximativ 46% din angajatii Turciei. Totui, Turcia a trecut printr-o crestere considerabila in industrie si servicii-inclusiv finantele, transportul si serviciile profesionale si guvernamentale- de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial(1939-1945), in timp ce rolul agriculturii a scazut. Bunurile confectionate, in special textilele si imbracamintea, domina acum sectorul de export al tarii. Urbanizarea rapida a acompaniat aceasta transformare economica. Astazi, 75% din populatia Turciei traieste la orase, in comparate cu doar 21 % in 1950. Aproximativ 90 % din populatie traieste in partea Asiatica a Turciei si doar 10 % traieste in partea Europeana.

Istoria Turciei este lunga si plina de evenimente, cu o succesiune de popoare diferite etnic si cultural care au ocupat regiunea inca din antichitate.

Pamant si resurse:
Suprafata totala a Turciei este de 779,452 km patrati. Anatolia, partea de est a Turciei, formeaza aproximativ 97% din suprafata totala a tarii. Cea mai mare parte a Anatoliei este muntoasa si arida, cu exceptia unor mici campii de-a lungul tarmurilor marilor Egee, Neagra si Mediterana. Partea din sud-estul Europei formeaza restul tarii. Aceasta regiune este caracterizata de campii deluroase inconjurate de munti josi.

Multi dintre muntii Turciei sunt de origine vulcanica. Cutremurele sunt frecvente si uneori puternice, dand dovada ca regiune ramane seismic activa. Cutremure devastatoarea au lovit Turcia de mai multe ori in timpul secolului 20. In 1939 un cutremur a lovit orasul Erzincan si a omorat aproximativ 30 000 de oameni; un cutremur din 1999 a lovit langa orasul Izmit si a omorat mai mult de 15 000 de oameni.

Regiuni naturale:
Turcia poate fi impartita in 7 regiuni geografice: regiunea Marii Negre, regiunea Marmara si regiunile Egeeana, Mediteraneana, Anatolia Centrala, Anatolia de Est si Anatolia de Sud-Est. Regiune Marmara in nord-estul Turciei cuprinde o campie centrala cu dealuri ce au putine schimbari in altitudine. Aproximativ un sfert din aceasta regiune fertile si bine umezita este cultivata. Portiunea de est din aceasta regiune este mai muntoasa, cea mai mare altitudine a sa fiind 2 543.

Tarmurile regiunilor Egee si Mediteraneana in vest si sud sunt inguste si deluroase. Langa coasta Mediteraneana, varfurile Muntilor Taurus ajung la 3 700 m. De-a lungul coaste Egee, o serie de creste joase se ridica la est pana la o altitudine medie de la 1500 la 1850 m; cateva varfuri se apropie de 3 050 m. Vaile largi si plate dintre creste au cele mai productive soluri din Turcia.

La nord, tarmurile Anatoliene ale regiunii Marii Negre se ridica direct de la apa la inaltimile Muntilor Anatoliani din Nord. Anatolie de vest, in partea centrala de vest a tarii, este formata din lanturi de munti neregulate si vai interioare care separa coasta Egeeana de Platoul Anatolian, cea mai mare regiune geografica din Turcia. Turcii considera acest platou localizat central, care este de fapt comups din mai multe bazine interconectate, ca fiind inima natiunii lor. Aceste bazine sunt inconjurate pe toate partile de munti, care au cea mai mare inaltime de 3 916 m. Platoul insasi are o altitudine medie de la 900 la 1 500 m deasupra nivelului marii.

Anatolia de est este cea mai muntoasa regiune a Turciei; Muntele Ararat este cel mai inalt varf din tara cu 5 165 m. Multi crestini si evrei cred ca acesta este acelasi Munte Ararat mentionat in biblie ca locul unde s-a oprit Arca lui Noe. Aceasta regiune este izvorul Tigrului si Eufratului-doua din raurile principale ale Asiei. Anatolia de sud-est este un platou deluros inchis la nord, est si vest de munti. O parte a asa-numitei Semilune Fertile, aceasta regiune a fost un centru agricultural important inca din antichitate. Aproximativ 19% din Anatolia de sud-est este cultivata.

Rauri si Lacuri:
Numeroase rauri curg din platourile si muntii Turciei, in multe cazuri formand chei adanci in drumul lor spre tarm. Raurile au de obicei un curs rapid si relativ scurt; nici unul dintre ele nu poate fi navigat de vase mari. Un numar de rauri nu curg in timpul varii uscate. Unele rauri sunt totusi, surse importante de putere hidroelectrica si apa pentru irigatii.

Kizu Irmak (1 150 km lungime), care traverseaza Platoul Anatoliei intr-un arc de cerc larc inainte sa se verse in Marea Neagra, este cel mai lung rau care curge in intregime prin Turcia. Raul Sakarya, la vest de Kizu Irmak, se varsa de asemenea in Marea Neagra. Raurile Turcesti principale care se varsa in Mare Egee sunt Gediz si Menderes. In Turcia sud-centrala raurile Ceyhan si Seyhan curg din Muntii Taurus pana la Marea Mediterana. Raurile Tigru si Eufrat, care curg catre sud-est prin Siria si Irac pana la Golful Persan, au izvoarele in muntii Turciei de est.

Cel mai mare lac din Turcia este Lacul Van, localizat in Anatolia de est. Apele sale sunt sarate, ca si cele ale altui mare lac, Lacul Tuz, localizat langa centrul Platolui Anatolia. Lacurile de apa dulce includ lacurile Beysehir, Egridir si Burdur-toate localizate in sud-vest.

Resursele naturale:

Cea mai importanta resursa minerala a Turciei este carbunele. Oricum, de la inceputul anilor ’90, productia totala de carbune a Turciei nu a fost suficienta pentru a intampina cererea interna. Exista deasemenea depozite naturale de gaze si campuri de petrol in Anatolia de sud-est; aceste resurse de energia pot sa aprovizieneze doar o mica parte din cerera interna. Turcia are un numar de depozite de minerale mici dar importante. Acestea include cromul in sud-vest, magneziu in centrul Turciei si antimoniu, azbest, bauxita, fier, plumb, mercur, sulf si zinc in cateva locuri. In cantitati mici se gaseste de asemenea si bor, cupru si argint.

In comparatie cu Orientul Mijlociu, Turcia are resurse de apa considerabile, si acestea sustin un sector agricultural bogat si divers. Precipitatiile sezoniale din muntii Turiei, din care multe se manifesta sub forma de zapada, produc multe rauri pemanente si deasemena intra in pamant pentru a reface panza freatica. Aceste panze freatice sunt o sursa importanta pentru irigatii. In plus, resursele hidroelectrice sunt sub o dezvoltare intensive si produc in momentul de fata aproape o treime din cererea de electricitate a Turciei.

Clima:

Tarmurile Mediteraneene si Egeene ale Turciei au un climat sub-tropical uscat, asemanator cu cel al Greciei si Italiei de sud. Verile sunt lungi si calde iar iernile blande. Orasul Istanbul, localizat in stramtoarea Bosfor are o tempereatura medie intre 3 grade C si 9 grade C in Ianuarie. In Iulie temperatura medie este intre 19 grade C si 28 grade C. Precipitatiile sunt de aproximativ 700 mm anual si cad cel mai mult intre Octombrie si Martie.

Platoul Anatolia in centrul Turciei are un climat continetal cu veri mai fierbinti si ierni mai reci decat cele de la tarm. Ankara, localizata in acest platou, are o temperatura medie intre -3 C si 4 C in Ianuarie si intre 15 C si 30 C in Iulie. Cantitatea anuala de precipitatii este de 410 mm.

Platoul Anatolia primeste doar jumatate din precipitatiile din zona de coasta, dintre care cea mai mare parte cade intre Octombrie si Aprilie, multe sub forma de zapada. Muntii din est au ierni si mai lungi si mai reci. Anatolia de sud-est inregistreaza cele mai mari temperaturi de vara, aproximativ 30 C in Iulie si august.

• ANTALYA - "Paradisul de pe Pamant"
• BODRUM
• MARMARIS